Hartă - Comuna Cetățeni, Argeș (Comuna Cetăţeni)

Cetățeni este o comună în județul Argeș, Muntenia, România, formată din satele Cetățeni (reședința), Lăicăi și Valea Cetățuia.

Comuna Cetățeni se află în marginea nord-estică a județului, la limita cu județul Dâmbovița, pe malurile Dâmboviței. Este străbătută de șoseaua națională DN72A, care leagă Câmpulung de Târgoviște. Este formată din satele Cetățeni, Valea Cetățuia și Lăicăi. Aici, râul Dâmbovița are două puncte care au determinat habitatul și au configurat calea de acces pe firul apei: mica lărgire a văii la Cotenești, unde casele se înșiruie pe malul apei și strâmtoarea văii la Cetățuia, atât de mult, încât coastele munților coboară direct spre râu.

Relieful este alcătuit, în cea mai mare parte, din dealurile înalte subcarpatice străbătute, de la nord la sud, de râul Dâmbovița; vecinătatea imediată a munților Leaota dă senzația că dealurile sunt mult mai înalte, iar valea pare mult adâncită. Accesul este ușor, dar foarte bine apărat dinspre nord și sud - fapt care a conferit așezării un rol strategic deosebit de important, determinând chiar mutații habituale, spre jumătatea secolului al XVII-lea. Formațiunile oligocene care alcătuiesc munții de aici sunt continuate, spre sud, de flișul paleocen, contactul dintre Subcarpați și Podișul Getic începând să fie din ce în ce mai evident, cu cât se merge spre sud, pe firul apei.

Microclimatul depresiunii este cel caracteristic întregului culoar al Dâmboviței, mici variații apărând la Cetățeni-Deal - care ocupă dealul Muscelului din partea de nord-est a satului Văleni.

Resursele de subsol nu sunt relevante, iar cele de pe sol aparțin vegetației și sistemului de cultură / exploatare a terenurilor. Suprafața agricolă totală este de 2563 ha, din care 1784 ha pășuni și fânețe naturale, 589 ha livezi cu pomi, 190 ha teren arabil (cultivat, în general, cu cartofi); fondul forestier ocupă 584 ha.

Numele așezării - Cetățeni, este un toponim istoric relevând existența interioară a acelei cetăți situată pe munticelul din defileu - cetate de la care locuitorii așezării formată în vecinătatea ei s-au numit „cetățeni = locuitorii din cetate”. Este o realitate confirmată arheologic, iar, mai târziu, documentar, și susținută de toți cei care au cercetat acest spațiu. în legătură cu numele satului, opiniile exprimă cam aceeași idee - legătura cu o cetate, dar în forme diferite. C. Alessandrescu spune că „numele vine de la cetatea lui Negru-Vodă”, C. Rădulescu-Codin spune că este un sat „situat în apropierea vestitei cetăți a Dâmboviței”, iar locuitorii au un moș de tulpină care „e un urmaș al lui Badea, Miloș, Stoian și Cotea”.

Preoții Ioan Răuțescu și Zaharia Petrescu redau legenda potrivit căreia, în campania dusă împotriva tătarilor de către voievodul Negru-Vodă, printre cetele venite să lupte au fost și cele conduse de căpitanii Badea și Stoian „cu Bădenii și Stoeneștii lor”, care s-au întâlnit la Râușor cu „haiducii lui Cotea, care coborâseră pe Valea Oticului sau a Dămboviței”, ca loc de refugiu, voievodul și-a ales „în ultima strâmtoare a Dămboviței”, unde a zidit cetatea de pe Dâmbovița și a pus-o „sub paza căpitanilor săi: Stoian, Badea și Cotea”, care, apoi, au întemeiat satele din jur.

Aceeași conotație memorială o are și toponimul istoric Valea Cetățuia (un oiconim cu structură compusă), reflectând dominanta reliefului (loc de trecere la o apă) asociată cu un punct de reper - aici, cetățuia ridicată pe muntele vecin, de fapt, o fortăreață de dimensiuni reduse.

Numele satului Lăicăi reflectă modul de formare a așezării, fiind provenit din antroponimul Vlaicu, prin afereza literei „V”; dar C. Alessandrescu opinează că „ numele său se crede că vine de la o femeie poreclită Laica, care s-a așezat aici la început”.